SUMMER IN MY VEINS

Aeroport. Cluj. Pauza. Iasi. Asa a inceput vara mea. Iubesc anotimpul asta. Fiecare vara are povestea ei. Fiecare vara a schimbat ceva la mine.

Ieri, in avion, am avut timp suficient sa ma gandesc la ale mele.  Lumea vazuta de sus nu e aceeasi cu cea vazuta de aproape.  Cu cea in care traiesti.

Oamenii vazuti de departe, nu mai sunt aceeasi cand te apropii. Persoane care pareau sa fie totul pentru tine, nu mai inseamna nimic. Si persoane pe care n-ai fi pariat in veci, aleg sa fie langa tine. Lucrurile nu sunt niciodata ce par a fi. Din pacate pentru unii, din fericire pentru altii.

Nici eu, nici tu, nu mai suntem aceeasi. Nu mai avem aceleasi vise, le-am inlocuit cu altele. Fie pentru ca ni le-am indeplinit deja sau pentru ca tot ce era prioritar odata pentru noi, acum au devenit doar lucruri simple. Tot ce conta enorm pentru noi acum un an, nu mai valoreaza mare lucru.

Niciodata nu am atins ceva doar cu jumatate de suflet. Cum sa traiesti doar cu jumatate de suflet?

Nu stiu cum sa-mi traiesc viata fara sentimente si fara sa gandesc “prea mult”. Sunt curioasa din fire si mereu pun intrebari, si daca nu le pun, cercetez eu. Nu stiu sa stau linistita si sa astept. Ma enerveaza sa astept.

Cred ca timpul nostru e masurat in vise, sperante, iubire. Mi-e frica ca nu cumva sa-l irosesc asteptand.

Eu vreau sa-mi gasesc mereu echilibru…te intrebi ce echilibru? Un echilibru intre mine si ceilalti, un echilibru intre sentimente. E important pentru mine sa stiu cine sunt, sa nu ma pierd, sa fiu eu. Sa nu joc jocuri ipocrite. Sa visez  mereu, ca acum, cu ochii inchisi si deschisi dar sa nu pierd contactul cu realitatea. Sa nu ma abandonez niciodata.

In jurul tau sunt o multime de suflete. O multime de trupuri se amesteca in orasul asta aglomerat. Oameni de toate felurile alearga grabiti pe strada. Un haos organizat.

Un soare frumos si un cer albastru, rosiatic, vegheaza asupra unei lumi care e prea ocupata sa-l observe.

Vara de afara se suprapune aproape perfect peste vara din mine. Am scapat deja de tot ce era in plus si apartinea altor anotimpuri.  Nu stiu cum va fi ea de data asta si ce planuri are pentru mine dar mi-a colorat deja sufletul. Are un calm aparte pe care eu il iubesc.

Ma gandesc la cata vreme am asteptat acest anotimp. Nicio vara nu seamana cu alta pentru ca noi suntem diferiti. Unele trec in pripa iar altele sunt savurate pe indelete.

Cred ca acum simti toate lucrurile mai intens si cumva iti raman in suflet mai mult timp.

Viata merita traita cu entuziasm pana la capat indiferent de ceea ce ne ofera. Cel mai minunat dar pe care il putem primi, viata cu toate nuantele ei.

Ce e o amintire pana la urma? Nu o poti vedea, nu o poti auzi, nu o poti atinge si totusi e atat de mare incat n-ai puterea de a o distruge sau de a o uita. Unele sunt frumoase si iti umplu sufletul de bucurie, inchizi ochii si vrei sa le retraiesti, altele sunt dureros de triste, incerci sa le tii departe de tine si inca mai lupti cu trairile de atunci.

 

Vara. Caldura. Pofta de viata. Povesti. Cer senin. Soare. Mare. Blond. Piele aurie. Perfect.

I love,

E.T.

 

 

 

Leave Your Reply